Evoluția tehnologică impresionantă din ultimii ani a schimbat radical modul nostru de viață. Beneficiile acestei revoluții informaționale sunt incontestabile, permițându-ne să comunicăm rapid și eficient, și să realizăm activități zilnice care acum un deceniu păreau de neimaginat.
Telefonul fix s-a transformat într-un dispozitiv mobil multifuncțional, combinând funcțiile de telefon, televizor, computer, cinematograf, sală de cursuri sau concerte și arcade de jocuri. Din păcate, acest instrument tot mai subțire și performant ne-a transformat modul de viață, generând dependență și, și mai grav, ajungând să fie un loc de refugiu pentru copii noștrii.
Observ frecvent în sala de așteptare cum părinții, absorbiți de telefoane, ignoră comportamentul distructiv al copiilor săi, sau dimpotrivă, cum copiii sunt hipnotizați de ecrane la o distanță minimală de ochii lor, jucându-se pe al treilea smartphone al familiei. Mai alarmant este când un copil sub 1 an, plângând, este calmat cu un smartphone, cu percepția că doar astfel se va liniști.
Este incontestabil că această liniște are un preț, observabil la controlul oftalmologic ulterior, când copilul prezintă întârzieri în vorbire, dificultăți de concentrare sau, mai rău, tulburări de comunicare cu trăsături autistice.
Referitor la copiii sub doi ani, atât medici oftalmologi cât și psihiatrii sunt de acord că utilizarea smartphone-urilor pentru divertisment vizual aduce efecte nedorite și imprevizibile. Suprasolicitarea mecanismelor de acomodare și convergență pot afecta ireversibil dezvoltarea normală a vederii, în special a celei binoculare, aflată încă în curs de formare la această vârstă, provocând dezechilibre semnificative.
În ultima vreme, s-a înregistrat o creștere alarmantă a cazurilor de miopie în rândul copiilor și adolescenților. Aceste cazuri de miopie evoluează mult mai grav comparativ cu generațiile precedente, evoluție care se corelează direct cu expunerea prelungită și excesivă la distanțe scurte de vizualizare. Rar un adolescent ține telefonul la distanța optimă de peste 33 cm, adecvată adaptării fiziologice a vederii, majoritatea ținându-l mult mai aproape. Se constată o legătură directă între durata utilizării dispozitivului la o distanță de sub 30 cm de ochi și agravarea miopiei.
Situația nu se îmbunătățește nici după vârsta de doi ani, întrucât numeroase studii recente au indicat creșterea cazurilor de strabism convergent acut cauzate de folosirea excesivă a dispozitivelor vizuale, în special a smartphone-urilor. O parte din aceste cazuri de strabism sunt reversibile prin schimbarea stilului de viață și renunțarea la utilizarea excesivă a gadgeturilor. Totuși, există situații în care evoluția este mult mai severă și ireversibilă, rezultând în vedere dublă care necesită intervenție chirurgicală pentru a recupera vederea binoculară. Aceasta se întâmplă în cazul copiilor care nu au avut strabism în antecedente.
Încă nu este clar ce se întâmplă cu cei care, după tratament, continuă să petreacă ore în șir privind ecranul telefonului. Este intuitiv că utilizarea intensivă zilnică a telefonului ca formă de divertisment vizual poate avea consecințe serioase, mai ales pentru un copil tratat pentru strabism, care este astfel mai vulnerabil și se poate decompensa mai ușor.
Medicii se confruntă adesea în clinica oftalmologică cu situații complicate, când părinții solicită explicații privind evoluția problemelor de vedere, fără a exercita un control real asupra mediului familial și asupra supravegherii copiilor.
Lumea în care trăim se schimbă rapid, și poate că nu suntem pe deplin pregătiți pentru provocările viitoare. Totuși, experiențele exagerate nu au adus niciodată beneficii. Menținerea unor principii de viață sănătoase, comunicarea eficientă cu copiii noștri, înțelegerea și îndrumarea lor sunt esențiale pentru a naviga cu succes prin această epocă de transformare, păstrându-ne sănătatea, atât a noastră, cât și a copiilor.